Just another WordPress.com weblog

Zi cu zi

Cornel a iesit din hibernare…

Mai bine mai tarziu decat niciodata, a fost prima plimbare a lui Cornel primavara asta. Ne-am bucurat amandoi de soarele de afara, de temperatura de peste 15 grade, de alti oameni, cu alti Cornei iesiti si ei la plimbare pe malul Somesului. Dupa cateva minute ne-am oprit in capul scarilor, ne-am asezat. Am fumat incet o tigara si am zambit la ratustele care se zbateau fericite pe rau. Am scos o carte si am citit cateva pagini din ea.

10 minute, atat e nevoie. 10 minute in care timpul sa stea in loc, oamenii sa treaca pe langa mine fara sa ma observe, soarele sa se reflete din apa nu prea murda pe paginile unei carti bune si o chitara, auzita numai de mine, sa cante vag, in fundal. Atat e nevoie pentru ca ziua sa fie mai buna, pentru ca zambetul sa reapara si pentru a crede ca am tot timpul din lume care sa se opreasca pentru mine, pentru noi, pentru o fata si bicicleta ei.

Anunțuri

Santaj sentimental la bunicute

De vreo saptamana m-am apucat de gimnastica. Nu d-aia cu barne si sol, ci d-aia medicala. Ce sa-i fac, am o coloana mai stramba. Si ma duc intr-o locusor simpatic, cu oameni draguti, unde deobicei se sta mult, se vorbeste politica si unde venirea mea scade media de varsta cu vreo 20 de ani. Pe scurt, e plin de pensionari cu chef de vorba si timp de pierdut.

Azi ma grabeam si eu putin. Am ajuns ca orice om pacient cuminte cand are de mers la medic cu vreo juma de ora mai repede, sa prind loc cat mai repede. E care pe care sistemul acolo. Dar ghinion, la 7 jumate, batraneii fara somn deja erau la coada si disecau meciul Stelei de ieri. Se face 8, intram, imi fac jumatatea de ora la gimnastica, imi dezvolt muschii, dar numai la mana stanga pentru ca coloana imi e curbata spre dreapta, si ma pun la coada la tratament (niste electrozi pusi pe spate, pornit curent si o senzatie de masaj foarte misto). Dupa o vreme imi dau seama ca probabil o sa mai astept pe putin o ora si ceva, la ritmul de miscare. Asa ca incep santajul.

Puppy eyes. Incep sa ma agit. Ma uit din ce in ce mai des la telefon. Verific email-ul pe telefon. Ma intreaba cineva ce e ala, explic ca lucrez, ca imi verific email-ul. Ma mai agit putin si arunc priviri ingrijorate in jur. Intr-un final o batranica simpatica ma intreaba ce-i cu mine. Si atunci incep, cu puppy eyes aferenti: „Stiti, am un sef mai dur (chiar nu am, seful meu ii chiar misto si intelegator) si si ieri am ajuns la 12 ca am stat mult la tratement (true), si azi am ajuns la 7 jumate sperand sa fiu prima (again true)”. Reactia a fost cea sperata. Cu un zambet cald m-au invitat sa intru in fata lor pentru ca „noi avem timp sa asteptam”.

PS: Remuscarile mi s-au mai linistit cand, dupa 10 minute i-am auzit povestind despre cat de bine era pe vremea lui Ceausescu, si cum nu murea nimeni de foame si toata lumea avea slujbe. Nah, daca tot va placea asa de mult sa stati nopti intregi la coada, atunci puteti sta si acuma!


Despre betii

Nu, azi nu sunt mahmura. Ieri am avut o seara faina, cuminte, in care m-am distrat si am baut cu masura (sau mai degraba sub masura).

Exista momente in viata unui om in care multumesti vietii de student pentru diverse chestii, pe langa cunostintele tehnice acumulate. Eu ii multumesc pentru ca m-a invatat sa beau cu masura, sa stiu cand sa ma opresec inainte ca situatia sa devina blurry si pentru ca am invatat care este the best hangover food. Cornurile cu cas de la Auchan. 


Cum stii ca esti un om mare…

…cand copilul de 6 ani la coada in fata ta la magazinul blocului spune vanzatoarei: „Serviti-o pe doamna inainte”. (Nu tanti, doamna).


Inspiratie

Nu prea am inspiratie zilele astea, asa ca, hai sa va arat ce am lucrat in ultimele 2 saptamani: habitatcluj.ro/gala