Just another WordPress.com weblog

Semne de buna purtare

…de cand eram mica, am fost tare zvapaiata. Fugeam, ma urcam in copaci, ma dadeam cu rolele si jucam fotbal cu baietii. Ca toti copii normali. Singura diferenta era ca eram si tare impiedicata si putin cam fara reflexe. Asa ca cadeam, ma loveam sau eram lovita destul de des. Cred ca nu era saptamana in care sa nu vin acasa cu sange curgandu-mi din diverse membre. Nu mi-am rupt niciodata nimic, dar am la activ un cap spart, de 2 ori buza, o data nasul si julituri care tind spre infinit.

La oamenii normali, astea se opresc pe la 13-14 ani. Problema e ca la mine nu. Nu cred ca a existat vara in care sa pot purta fuste sau pantaloni scurti fara ca genunchii mei sa para a unui prunc de 6 ani. Ma lovesc de birouri, ma impiedic pe locuri drepte, cand merg prin paduri sau pe munte ma agat de toata crengile sau stancile posibile. Iar de cand am inceput sa merg cu bicicleta, situatia e si mai nasoala.

Ei bine, lunga introducere a fost pentru ca vroiam sa povestesc ca am fost azi intr-o tura cu bitele, prin jurul Clujului (Bravo, baieti, dar se putea mai bine), de unde am castigat primele semne de buna purtare din vara asta. Genunchiul mi-l puteti observa, restul vanatailor sunt…sa zicem, mai bine ascunse. Zic asta ca sa nu va mirati de ce, de acum incolo, o perdioada, o sa port blugi lungi la 35 de grade

photo via http://efefes.wordpress.com/

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s