Just another WordPress.com weblog

Doi soareci – partea a 4-a

A trecut timpul.  Soricelul era comvins ca e bine si frumos, ca ariciul e si el fericit, ca lumea e din nou frumoasa, e aproape ca in copilarie. Se bucura de tot si de toate, era entuziasmat. Ariciul era si el incantat.

– Uite, vreau sa-ti spun ceva, spuse ariciul intr-o zi. Nu imi mai pasa ca suntem asa de diferiti. Ce conteaza daca sutem fericiti.

– Nici pe mine nu ma intereseaza. Tu esti arici, eu soricel, si totusi uite cat de frumosi suntem, cat de bine ne simtim. De ce sa ne mai certam? De ce sa nu ramanem asa, ca acum?

–  E bine!

The End!

De fapt povestea nu se termina de loc asa. Ariciul si soricelul au decis ca sunt prea diferiti ca sa se mai joace impreuna. Ca doare prea tare, ca sunt nefericiti, ca mai bine isi cauta fiecare pe cineva din specia lor cu care sa se joace. Dar eu vreau sa cred ca, cateodata, chiar daca nu pentru acest arici si acest soricel, lucrurile pot sa mearga bine si impreuna, sa nu conteze diferentele ci asemanarile.

Aceste animalute nu au fost asa de norocoase.

The Real End!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s