Zapadaaaa!

Weekendul care a trecut am ales sa-l petrec in aer liber, intr-un loc cu multa zapada. Si cum Siberia era prea departe, dupa indelungi dezbateri, sambata dimineata ne-am pornit catre Suior. Zi fatidica de altfel, cred ca ati auzit de panica generala care a cuprins statiunea dupa ce telescaunul a luat-o cu viteza in directia gresita si cativa turisti au fost accidentati (sau cel putin asa zice presa, defapt situatia a fost mult mai putin grava). Oricum, o zi de schi s-a transformat in urcat partia pe jos, si m-am perfectionat mai tare in urcatul cu schiurile decat in coboratul cu ele.

 

Despre proteste, protestatari si jurnalisti.

Pentru ca e la moda sa scrii despre asta si sa emiti pareri. Asa…o seara linistita, cu un ceai cald si o patura, ne uitam pe la stiri, sa fim si noi informati si sa vedem si noi cine protesteaza.

Cetateanul numarul 1. Intrebat de ce e acolo, incepe un adevarat discurs, despre cum a terminat el o facultate si cum nu isi gaseste de lucru, si cum e el gamer, deci om ca toti oameni. Discurs inserat la fiecare 5 cuvinte cu apelativul “frate” si dezacorduri cat cuprinde. Omule, o sugestie numa: daca ai invata sa vorbesti ca un om care termina o facultate, poate ti-ai gasi si tu un loc de munca.

Cetateanul numarul 2: O doamna, la vreo 40 de ani, aparent pensionara, tragea cu patos din tigara explicand ca de ce nu i se da si  i se face, ca nu are ce sa puna pe masa de mancare la copii. Tot o sugestie nevinovata: lasa-te de fumat, si vezi cum brusc te imbogatesti cu vreo 10 lei pe zi, numa bun de vreo paine si o supa. (Da, stiu, si eu fumez, dar eu nu ma plang ca nu am ce manca).

Si acum despre jurnalistii care comentau in platou. Unul dintre ei, absolut consternat de faptul ca multi manifestanti purtau fulare care le acopereau gura. Sunt -9 grade afara, e frig. Ce vreti, sa vina in tricou? Asa merg si eu pe strada cand ma duc la servici. Ar trebui sa se sperie lumea de mine cand ma vede? Altul, ii sfatuia pe studentii care urmau sa ajunga in Piata Universitatii sa: “se comportne neviolent, sa zambeasca si sa nu aiba fete suspecte”. Ma duc sa-mi schimb fata si revin. Bye!

Inca in vacanta….voi?

Inafara de asta mai sunt 3 zile de concediu. Zapada nu a venit nici pana acum, abia daca o fost o seara care sa ne dea sperante ca apoi, dimineata, sa ni le spulbere iar. Craciunul, Revelionul si toate sarbatorile dintre au venit si au trecut repede. Fiecare ne-am facut planuri pe 2012, am mancat sarmale si prajituri si ne-am plans de aglomeratia din mall-uri. Dar, o data venit Ajunul, am inteles de ce sarbatorile de iarna sunt asa de frumoase.

Nu neaparat pentru semnificatia spiritual sau religioasa, pentru mancare sau pentru cadouri. Ci pentru ca, in tot anul avem undeva in jur de 5 zile in care toata lumea este libera. Mama, tata, bunica, colegii de generala si prietenii din facultate, toti avem aceste 5 zile de care ne putem bucura si care ne aduc pe toti impreuna, din diverse locuri de unde ne desfasuram activitatea in restul anului. Asa ca, acum putem sa ne vedem verisorii din cealalta partea a tarii, prietenii din Irlanda si fostii colegi din Viena, sa stam pana dimineata la un pahar de vin si o poveste si sa ne intoarcem apoi acasa unde mama ne asteapta cu micul dejun facut si o cafea (da, pana si eu sunt rasfatata numai de Craciun, in rest ma descurc singura).

2011

Polonia, job (semi nou), no more school, aparat foto nou, Habitat, mare, nepotel, Swimathon, Big Build, curs foto, primul training, Rosia Montana, prieteni, filmari, conferinte.

Un an in cateva randuri.

Dragii mei prieteni/rude

Vreau sa imi cer scuze oficial pentru aspectul cadourilor mele de Craciun. Stiu ca arata de parca ar fi calcate de tren, dar sa stiti ca am pus mult suflet in ele. Problema este ca am luat cadouri neregulate, iar talentul meu la impachetat cadouri lasa de dorit. Promit ca la anul, va iau la toti carti si vor arata bine.

Craciun fericit!